Adesea spunem că granitul „nu se va estompa niciodată”. Dar pe termen lung, piatra de granit va dispărea și ea, este doar un moment. Aspectul clădirilor speciale, pătratelor etc. va fi, de asemenea, afectat de expunerea la vânt și soare. De exemplu, granitul roșu se va estompa după zece zile și jumătate de expunere la soare.
Depozitele minerale din granitul ocru sunt compuse în principal din feldspat, cuarț, mica, piroxen și amfibol. În principalele structuri minerale de silicat, fiecare ion de siliciu este înconjurat de patru ioni de oxigen, formând un tetraedru siliciu-oxigen. Această unitate structurală fundamentală are proprietăți corecte și stabile, rezistență puternică la acid și alcali, greu de dizolvat, rezistență la intemperii și o bună rezistență la decolorare.
Decolorarea granitului variază și în funcție de tipul de piatră. În general, granitul de culoare mai închisă și mai deschisă este ușor de estompat, deoarece compoziția minerală a granitului de culoare închisă (cum ar fi negru, verde închis) este în principal piroxen, amfibol, plagioclaza de bază, magnetită etc. Granitele de culoare deschisă sunt în principal plagioclază acidă, feldspat potasiu, biotit și cuarț. Depozitele minerale sunt în general formate subterane, unele sunt formate mai întâi, iar altele sunt formate mai târziu.
Primul este adesea compus din elemente grele, fără greutate atomică, poziție mai profundă, mai puțin aport de oxigen și presiune mai mare; acesta din urmă este invers. Prin urmare, diferite zăcăminte minerale au în general perioade de formare diferite, urmate de aproximativ: depozite de minerale închise: olivină-piroxen, amfibol, biotit; zăcăminte minerale de culoare deschisă: plagioclază bazică-acid plagioclaza-potasiu feldspat-quartz. După ce primele zăcăminte minerale formate sunt expuse la suprafață, din cauza modificărilor majore ale mediului, este posibil să apară modificări secundare, în timp ce cele târzii sunt mai puțin modificate, iar cea mai stabilă este cuarțul.
O altă condiție este ca depozitele minerale secundare să fie mai decolorate decât depozitele minerale primare. De exemplu, plăcile decorative verzi și verzi cu clorit și clorit ca componentă principală s-au decolorat după 5 până la 10 ani de experiență, dar în comparație cu marmura. Această schimbare este încă foarte slabă. Schimbarea de culoare (decolorare) este, de asemenea, legată de mediu. Dacă conținutul de acid și alcaline din aer în zona industrială este ridicat, este ușor să schimbi decolorarea. Nivelul de întreținere este, de asemenea, important.
Marmura este compusă în principal din calcită, dolomit și alte depozite minerale. Formula moleculară de calcită este CaCO3, iar dolomitul este CaMg [CO3] 2. Ambele au ioni carbonat [CO3], care este mai viu și interacționează ușor cu efectul dioxidului de sulf din aer. Particule. Calcitul reacționează ușor cu apa. Bicarbonatul de calciu (Ca [HCO3] 2), care se dizolvă în apă, devine carbonat de calciu după pierderea apei. După aceste modificări, suprafața originală lustruită din cristal a plăcii lustruite cu marmură nu mai există. Prin urmare, nu este potrivit să folosiți marmură pentru finisaje exterioare pentru pereți, în special pentru materiale de decorare exterioară. Ca marmură a peretelui exterior, culoarea se va schimba în general după 2 până la 3 ani.

